si vorbind de obsesii cu baftaman, uite ca am si eu una, o piesa pe care o ascult de vreo doua saptamani, de cand am fost la concertul de lansare al Cuvintelor
joi, 27 noiembrie 2008
miercuri, 29 octombrie 2008
Ratari
Nu sunt destul de pe faza; nu sunt destul de atent. Fir-ar sa fie, toata viaţa nu fac decât sa ma uit, sa ma uit şi sa ma tot uit la lume, dar sunt sigur ca exact în clipa în care o sa-mi desprind ochii de la bucata de asfalt, tocmai atunci o sa se crape pamântul – şi, daca m-aş fi uitat exact în secunda aia, aş fi vazut miezul planetei, lichefiat şi alb.
Douglas Coupland, Toate familiile sunt psihotice
Douglas Coupland, Toate familiile sunt psihotice
Dorinta
- Daca ai putea sa ai o singura superputere, ce ai alege?
- Superputerea mea – sa pot sa arunc fulgere din vârfurile degetelor – fulgere mari şi tari, ca cele din documetarele de pe Knowledge Network – şi când un om e trasnit de un fulger din asta, sa cada în genunchi şi când a cazut în genunchi, sa ajunga sub apa, într-un loc pe care l-am vazut eu odata în largul coastei de est din Bahamas, un loc unde un miliard de peşti de un albastru electric au înotat spre mine şi m-au primit în bancul lor – şi dup-aia sa se înalţe în aer, în Manhattan, deasupra World Trade Centerului, cu un stol de porumbei, şi sa zboare printre zgârie-nori, şi dup-aia – dup-aia ce? Şi dup-aia sa orbeasca şi sa fie dusa departe – o sa li se faca dor de casa – un dor mai puternic decât le fusese vreodata în viaţa – aşa de dor încât sa-i apuce greaţa – şi sa fie parasiţi nu ştiu … în mijlocul unui lan de porumb cules din Missouri. Şi dup-aia sa poata vedea din nou şi de la marginea câmpului sa apara oameni – toţi cunoscuţii lor – şi sa aiba cu ei prajituri Black Forest şi felinare aprinse şi boxe mari din care sa se auda aceeaşi melodie, iar cerul sa fie cuprins de amurg, aşa cum vezi în broşurile Walt Disney, iar persoana pe care am trasnit-o eu sa nu mai fie niciodata singura sau izolata.
- Superputerea mea – sa pot sa arunc fulgere din vârfurile degetelor – fulgere mari şi tari, ca cele din documetarele de pe Knowledge Network – şi când un om e trasnit de un fulger din asta, sa cada în genunchi şi când a cazut în genunchi, sa ajunga sub apa, într-un loc pe care l-am vazut eu odata în largul coastei de est din Bahamas, un loc unde un miliard de peşti de un albastru electric au înotat spre mine şi m-au primit în bancul lor – şi dup-aia sa se înalţe în aer, în Manhattan, deasupra World Trade Centerului, cu un stol de porumbei, şi sa zboare printre zgârie-nori, şi dup-aia – dup-aia ce? Şi dup-aia sa orbeasca şi sa fie dusa departe – o sa li se faca dor de casa – un dor mai puternic decât le fusese vreodata în viaţa – aşa de dor încât sa-i apuce greaţa – şi sa fie parasiţi nu ştiu … în mijlocul unui lan de porumb cules din Missouri. Şi dup-aia sa poata vedea din nou şi de la marginea câmpului sa apara oameni – toţi cunoscuţii lor – şi sa aiba cu ei prajituri Black Forest şi felinare aprinse şi boxe mari din care sa se auda aceeaşi melodie, iar cerul sa fie cuprins de amurg, aşa cum vezi în broşurile Walt Disney, iar persoana pe care am trasnit-o eu sa nu mai fie niciodata singura sau izolata.
Douglas Coupland, Toate familiile sunt psihotice
luni, 27 octombrie 2008
postorgasmic chill
ne apuca pe toti. imposibil sa nu te apuce uneori. cine zice ca nu, minte. ori e sarac cu duhu'.
ma apuca doru' sa ma tina cineva in brate, dar cu adevarat sa ma tina in brate. sa simt ca ma tine cu tot sufletul, cu toate bratele si coastele. sa imi respire respiratia, sa imi priveasca privirea.
stiu cum e. been there. ca daca n'ar fi fost, nu s'ar fi povestit. stiu cum e, si e atat de bine, incat imi vine sa ma mut cu totul acolo, in momentul ala, sa il locuiesc pana il secatuiesc.
ma apuca doru' sa ma tina cineva in brate, dar cu adevarat sa ma tina in brate. sa simt ca ma tine cu tot sufletul, cu toate bratele si coastele. sa imi respire respiratia, sa imi priveasca privirea.
stiu cum e. been there. ca daca n'ar fi fost, nu s'ar fi povestit. stiu cum e, si e atat de bine, incat imi vine sa ma mut cu totul acolo, in momentul ala, sa il locuiesc pana il secatuiesc.
Elementele fericirii
Fericirea ... toti o vrem, poate unii o avem uneori. Poate unii o avem si nu ne dam seama.
Daca ma uit in urma, cred ca eu am fost fericita mult mai mult timp decat altii. Adunate, momentele mele de fericire (caci fericirea este compusa din momente, mici sau mari; nu este continua, ar fi si imposibil, dar si daunator, caci daca am fi fericiti non stop, atunci practic am pierde valoarea fericirii si nu am putea sa mai apreciem momentele de fericire adevarata) au fost mult mai intense si mai multe decat ale altora.
O seara de blues si jazz intr-un bar boem din Sibiu
Daca ma uit in urma, cred ca eu am fost fericita mult mai mult timp decat altii. Adunate, momentele mele de fericire (caci fericirea este compusa din momente, mici sau mari; nu este continua, ar fi si imposibil, dar si daunator, caci daca am fi fericiti non stop, atunci practic am pierde valoarea fericirii si nu am putea sa mai apreciem momentele de fericire adevarata) au fost mult mai intense si mai multe decat ale altora.
Ce ma face pe mine fericita? Pai o zi inghetata si insorita pe Transfagarasan
O seara de blues si jazz intr-un bar boem din Sibiu
Un bilet la concertul ACDC de la anul din Budapesta (...pe care inca nu il am, am dat doar avans si am primit in schimb un contract... o fi bine, ce sa zic)
O noapte de baute si ras cu prietena mea
marți, 21 octombrie 2008
Mare tzeapa
Sa-mi trag una daca nu ne-au facut-o astia de la ACDC!! 12 concerte in europa, nici unul in romania. concerte de sala. noi nu avem sali suficient de mari.
in budapesta s-au epuizat biletele. futu-i.
dau din coate poate mai prind ceva. macar la barcelona...
si m-am mai gandit sa imi fac un tricou pe care sa il port zilnic si pe care sa scriu "FAC ORICE PENTRU UN BILET LA AC DC". oare o functiona?!?
marți, 14 octombrie 2008
sibiu
el: ba, sa saluti sibiu din partea mea
ea da, ba, daca oi avea timp , cu siguranta. asa, din mers, il salut oricum
el: si sa vb cu turnul sfatului sa ii spui ca nu am mai apucat sa vin acum 3 sapt, dar o sa fac tot posibilul sa il mai vad o data anul asta
ea: asa o sa ii spun. cred ca o sa inteleaga
el: cu siguranta, suntem vechi prieteni
ea: mi-am dat seama
pauza
ea: stii, ma uimesti uneori. deseori.
pauza
ea: sa-mi trag una cu netu' asta, merge ca naiba
el: daca poti sa iei legatura cu zidul cetatii sa ii spui ca ii multumesc ca mi-a tinut adapost in noptile reci de vara cand dormeam pe iarba de sub el. din pacate eu nu pot lua legatura cu tot de acolo, pt ca nu sunt de acord cu mobílele si nu accepta sa aiba telefon, pt ca ele vor sa vada lumea nu sa o auda
ea: pt tine chiar voi face un drum pana la zidul cetatii
el: o sa vezi la un moment dat scris victor pe zid pe interior, nu jos la sosea, ci in parc. acolo mi-am petrecut n zile
ea: o sa caut, poate gasesc 
ea da, ba, daca oi avea timp , cu siguranta. asa, din mers, il salut oricum
el: si sa vb cu turnul sfatului sa ii spui ca nu am mai apucat sa vin acum 3 sapt, dar o sa fac tot posibilul sa il mai vad o data anul asta
ea: asa o sa ii spun. cred ca o sa inteleaga
el: cu siguranta, suntem vechi prieteni
ea: mi-am dat seama
pauza
ea: stii, ma uimesti uneori. deseori.
pauza
ea: sa-mi trag una cu netu' asta, merge ca naiba
el: daca poti sa iei legatura cu zidul cetatii sa ii spui ca ii multumesc ca mi-a tinut adapost in noptile reci de vara cand dormeam pe iarba de sub el. din pacate eu nu pot lua legatura cu tot de acolo, pt ca nu sunt de acord cu mobílele si nu accepta sa aiba telefon, pt ca ele vor sa vada lumea nu sa o auda
ea: pt tine chiar voi face un drum pana la zidul cetatii
el: o sa vezi la un moment dat scris victor pe zid pe interior, nu jos la sosea, ci in parc. acolo mi-am petrecut n zile
ea: o sa caut, poate gasesc
...
luni, 13 octombrie 2008
Exercitii de personalitate I
Sau cum ceva care ti-a facut dimineata frumoasa devine ceva care iti strica ziua
Iar dimineata. Iar in metrou (de data asta direct la metrou). Inghesuiala dintotdeauna, feţe banale, plictisite.
Azi sunt in the mood for Stereophonics.
Si apoi apare tipul asta. Inalt, cu plete blonde in vânt. Trece pe lânga mine (fara sa se uite, evident; lumea se uita la mine in special cand port lanturi la brâu si bocanci in picioare; azi sunt in tenisi si in tricou alb). Isi cumpara un ziar (Ce plm poti citi in ziarele astea de doi bani? ca nu si-a cumparat Financiarul...)
Ne inghesuim in metrou la aceeasi usa, dar in colturi opuse. Ma uit la Politehnica sa vad daca nu a coborât. Nu.
Intru in vorba cu el la Eroilor.
La Eroilor ne revarsam toti pe peron. El urca scarile putin inaintea mea. Ma grabesc sa il prind din urma.
Neatza.
Se uita la mine de parca nu ar vorbi româneste (si totusi citea ziarul, tre' sa stie)
Spun si Scuze (mai târziu mi-a parut rau ca nu am spus Scuze, te-am confundat cu cineva care vorbeste) si ma intorc sa plec.
Oricum imi venea metroul.
Si oricum mi-a parut de când l-am vazut cam snob, sigur avea parul intins cu placa!
Una peste alta, m-am simtit cam naspa, ca dupa ce ca mi-a venit greu sa il abordez mi-a mai dat si cu tifla rau de tot. Dar m-am gandit ca na, uite, probabil asa se simt barbatii care vor sa intre in vorba cu o femeie, si femeia nici nu ii baga in seama! E util sa fii uneori si in pielea "partii adverse". Iti dezvolta personalitatea.
Plus ca e un exercitiu de vointa.
Iar dimineata. Iar in metrou (de data asta direct la metrou). Inghesuiala dintotdeauna, feţe banale, plictisite.
Azi sunt in the mood for Stereophonics.
Si apoi apare tipul asta. Inalt, cu plete blonde in vânt. Trece pe lânga mine (fara sa se uite, evident; lumea se uita la mine in special cand port lanturi la brâu si bocanci in picioare; azi sunt in tenisi si in tricou alb). Isi cumpara un ziar (Ce plm poti citi in ziarele astea de doi bani? ca nu si-a cumparat Financiarul...)
Ne inghesuim in metrou la aceeasi usa, dar in colturi opuse. Ma uit la Politehnica sa vad daca nu a coborât. Nu.
Intru in vorba cu el la Eroilor.
La Eroilor ne revarsam toti pe peron. El urca scarile putin inaintea mea. Ma grabesc sa il prind din urma.
Neatza.
Se uita la mine de parca nu ar vorbi româneste (si totusi citea ziarul, tre' sa stie)
Spun si Scuze (mai târziu mi-a parut rau ca nu am spus Scuze, te-am confundat cu cineva care vorbeste) si ma intorc sa plec.
Oricum imi venea metroul.
Si oricum mi-a parut de când l-am vazut cam snob, sigur avea parul intins cu placa!
Una peste alta, m-am simtit cam naspa, ca dupa ce ca mi-a venit greu sa il abordez mi-a mai dat si cu tifla rau de tot. Dar m-am gandit ca na, uite, probabil asa se simt barbatii care vor sa intre in vorba cu o femeie, si femeia nici nu ii baga in seama! E util sa fii uneori si in pielea "partii adverse". Iti dezvolta personalitatea.
Plus ca e un exercitiu de vointa.
vineri, 10 octombrie 2008
Unul dintre motivele pentru care e bine sa nu porti chiloti. Si sutien (daca e cazul)
Dimineata. Plec la munca pe la 8 si 5, adica vreo 5 minute mai tarziu decat de obicei. Deja infrunt perspectiva de a intarzia. Decid sa risc sa iau tramvaiul 3 statii. Daca imi iese, m-am scos. Economisesc o gramada de timp.
Futu-i, peronul din statia lui 41 se revarsa, e arhiplin. Sa-mi trag una, poate reusesc sa ma bag in fata. Tramvaie vin, unul dupa altul. Dar la al doilea deja constientizez ca nu am nici o sansa. Sunt altii mai hiene ca mine. E complicat tare, tre' sa pici fix in dreptul usii cand opreste tramvaiul, tre' sa te impingi. Nu sunt capabila. Si asa ma dor muschii, am racit in plm.
O iau spre metrou. Am pierdut si timpul ca proasta! Pana acum eram la Eroilor.
La metrou, alta distractie. Peronul destul de plin. Tocmai venea metroul, lume buluc. Sa vezi ca nu-l prind pe asta. Futu-i! Dar era ala din celalalt sens. Mai am o sansa sa ajung totusi la timp.
Sa-mi pun mp3-ul. Nu mai suport conversatiile din jurul meu. Trag de firul castii, e incalcit in buzunarul de la rucsac, ca mi s-a rupt elasticul cu care il prindeam de obicei si acum sta gramada si se incurca. Hai odata, in p**** ma-tii!! Reusesc. Stereophonics, Superman. E mai bine.
In metrou, alta inghesuiala. Nu suport sa stau lipita de alti oameni, sa le simt respiratia in par sau, si mai rau, pe fata. Cu greu bag mana in buzunar, scot playeru', deblochez, dau mai tare, blochez la loc, bag in buzunar. Inchid ochii si ma pregatesc sa suport cu stoicism cateva minute. Noroc ca si-au mai revenit astia cu metrou', ca nu mai stationeaza minute in sir la Poli.
Era un tip dragutel in statie. Oare la ce usa s-a urcat? Oricum, e atat de aglomerat ca nu am sanse sa il reperez. Il vad in schimb pe rockeru' ala de 2 metri, l-am mai vazut de cateva ori. E bine de el acolo sus, nu il deranjeaza nimeni. Citeste. Oare ce-o citi?
Eroilor. Ma salut cu o fosta colega de generala si vecina, care era in acelasi vagon dar nu ne-am putut vedea mai devreme. Mai bine, e cam stupiduta, am mai incercat o conversatie cu ea mai demult si radea ca proasta, nu stia sa replice nimic.
Ma târ pe scari in sus, in jos, cu toata turma de pinguini. Stau ca pinguinii, bagati unul in altul.
Vine si celalalt metrou, ma sui. Alter Bridge, Shed My Skin, iubesc piesa asta. Uite-l si pe tipul dragutel care a urcat la mine. Acum mi se pare cam stupidutz, are fatza de figurant cum se uita el peste capetele oamenilor...
Deja transpir ca draq, desi mi-am inghesuit geaca in rucsac. Si simt cum imi intra chilotii in fund. Asa se intampla mereu atunci cand nu poti sa bagi mana in pantaloni sa tragi de ei. Daca se mai fâtzâie mult asta de lânga mine, ma apuca dracii. Breteaua de la sutien o ia la vale, la fel si transpiratia mea pe spate. Si asa am febra, la naiba. Strâng din dinti, inchid ochii, si imi ascult muzica.
E mai bine acolo. E lumea mea.
Futu-i, peronul din statia lui 41 se revarsa, e arhiplin. Sa-mi trag una, poate reusesc sa ma bag in fata. Tramvaie vin, unul dupa altul. Dar la al doilea deja constientizez ca nu am nici o sansa. Sunt altii mai hiene ca mine. E complicat tare, tre' sa pici fix in dreptul usii cand opreste tramvaiul, tre' sa te impingi. Nu sunt capabila. Si asa ma dor muschii, am racit in plm.
O iau spre metrou. Am pierdut si timpul ca proasta! Pana acum eram la Eroilor.
La metrou, alta distractie. Peronul destul de plin. Tocmai venea metroul, lume buluc. Sa vezi ca nu-l prind pe asta. Futu-i! Dar era ala din celalalt sens. Mai am o sansa sa ajung totusi la timp.
Sa-mi pun mp3-ul. Nu mai suport conversatiile din jurul meu. Trag de firul castii, e incalcit in buzunarul de la rucsac, ca mi s-a rupt elasticul cu care il prindeam de obicei si acum sta gramada si se incurca. Hai odata, in p**** ma-tii!! Reusesc. Stereophonics, Superman. E mai bine.
In metrou, alta inghesuiala. Nu suport sa stau lipita de alti oameni, sa le simt respiratia in par sau, si mai rau, pe fata. Cu greu bag mana in buzunar, scot playeru', deblochez, dau mai tare, blochez la loc, bag in buzunar. Inchid ochii si ma pregatesc sa suport cu stoicism cateva minute. Noroc ca si-au mai revenit astia cu metrou', ca nu mai stationeaza minute in sir la Poli.
Era un tip dragutel in statie. Oare la ce usa s-a urcat? Oricum, e atat de aglomerat ca nu am sanse sa il reperez. Il vad in schimb pe rockeru' ala de 2 metri, l-am mai vazut de cateva ori. E bine de el acolo sus, nu il deranjeaza nimeni. Citeste. Oare ce-o citi?
Eroilor. Ma salut cu o fosta colega de generala si vecina, care era in acelasi vagon dar nu ne-am putut vedea mai devreme. Mai bine, e cam stupiduta, am mai incercat o conversatie cu ea mai demult si radea ca proasta, nu stia sa replice nimic.
Ma târ pe scari in sus, in jos, cu toata turma de pinguini. Stau ca pinguinii, bagati unul in altul.
Vine si celalalt metrou, ma sui. Alter Bridge, Shed My Skin, iubesc piesa asta. Uite-l si pe tipul dragutel care a urcat la mine. Acum mi se pare cam stupidutz, are fatza de figurant cum se uita el peste capetele oamenilor...
Deja transpir ca draq, desi mi-am inghesuit geaca in rucsac. Si simt cum imi intra chilotii in fund. Asa se intampla mereu atunci cand nu poti sa bagi mana in pantaloni sa tragi de ei. Daca se mai fâtzâie mult asta de lânga mine, ma apuca dracii. Breteaua de la sutien o ia la vale, la fel si transpiratia mea pe spate. Si asa am febra, la naiba. Strâng din dinti, inchid ochii, si imi ascult muzica.
E mai bine acolo. E lumea mea.
joi, 9 octombrie 2008
Despre singuratate
Alaltaieri seara a murit bunica prietenei si sefei mele. Nu am cunoscut-o personal, nu ma afecteaza direct. Mi s-a spus ca a murit singura, tot incerca sa ii dea afara din camera ca sa poata muri.
E doar un moment dintre acelea in care realizez cat de singuri suntem de fapt.
Cunosti oameni, vorbesti cu oameni, faci amor, te indragostesti, te certi, de desparti, iubesti din nou, si in tot acest timp ai sentimentul ca faci parte dintr-o comunitate, dintr-un cuplu, dintr-o turma, haita, sau cum naiba vrei sa o numesti. Ma omoara dorinta asta a oamenilor de a apartine. Vrem sa apartinem cuiva si la ceva. Nu fac nici eu exceptie atunci cand imi spun "rocker"...
Cu toate astea, situatiile in care esti realmente conectat la ceilalti sunt extrem de rare. Si nu hainele, muzica, locul de munca, conceptiile politice ne fac membru al unei grupari.
Parerea mea.
E ceva dincolo de fizic si fiziologic. E ceea ce s-a intamplat in noaptea in care m-am trezit si am vazut, la mii de kilometri departare, unde este si ce face.
Putin spooky, nu? Si totusi nu.
The truth is out there.
Si totusi relationarea asta interumana e iluzie . Avem nevoie sa ii stim pe altii aproape, sa stim ca mai exista cel putin un om care gandeste si simte cam ca noi, in speranta ca putem gasi ajutor si intelegere.
Dar dependenta e ca un drog. Doar singuri suntem puternici, de fapt.
Eu mi-am acceptat singuratatea, si de atunci ma simt mult mai ok. Nu mai sufar ca nu ma baga lumea in seama, sau ca ma baga in p**** ma-sii, sau ca se uita ca la urs si ma comenteaza, sau ca uita sa imi raspunda la sms. Nici nu imi fac mari iluzii si sperante atunci cand cineva ma cere de nevasta.
Totul o sa fie bine pana la urma. Fiindca eu sunt bine.
E doar un moment dintre acelea in care realizez cat de singuri suntem de fapt.
Cunosti oameni, vorbesti cu oameni, faci amor, te indragostesti, te certi, de desparti, iubesti din nou, si in tot acest timp ai sentimentul ca faci parte dintr-o comunitate, dintr-un cuplu, dintr-o turma, haita, sau cum naiba vrei sa o numesti. Ma omoara dorinta asta a oamenilor de a apartine. Vrem sa apartinem cuiva si la ceva. Nu fac nici eu exceptie atunci cand imi spun "rocker"...
Cu toate astea, situatiile in care esti realmente conectat la ceilalti sunt extrem de rare. Si nu hainele, muzica, locul de munca, conceptiile politice ne fac membru al unei grupari.
Parerea mea.
E ceva dincolo de fizic si fiziologic. E ceea ce s-a intamplat in noaptea in care m-am trezit si am vazut, la mii de kilometri departare, unde este si ce face.
Putin spooky, nu? Si totusi nu.
The truth is out there.
Si totusi relationarea asta interumana e iluzie . Avem nevoie sa ii stim pe altii aproape, sa stim ca mai exista cel putin un om care gandeste si simte cam ca noi, in speranta ca putem gasi ajutor si intelegere.
Dar dependenta e ca un drog. Doar singuri suntem puternici, de fapt.
Eu mi-am acceptat singuratatea, si de atunci ma simt mult mai ok. Nu mai sufar ca nu ma baga lumea in seama, sau ca ma baga in p**** ma-sii, sau ca se uita ca la urs si ma comenteaza, sau ca uita sa imi raspunda la sms. Nici nu imi fac mari iluzii si sperante atunci cand cineva ma cere de nevasta.
Totul o sa fie bine pana la urma. Fiindca eu sunt bine.
miercuri, 8 octombrie 2008
In spatele oglinzii
Cateva lucruri care imi plac
- sa inot dimineata devreme pe dunga lasata de soare pe mare in Vama Veche
- zambetul lui, inainte de a deschide ochii dimineata, fiindca ma stia alaturi
- "Micul Print"
- bocancii New Rock
- felul in care m-a tinut in brate, ultima data cand am mers cu metroul
- "Silent Lucidity" cantata live
- Zidul Berlinului
- mirosul fânului de pe marginea drumului, cand mergeam cu bunicul cu bicicleta la Brasov
- ploaia
luni, 6 octombrie 2008
Am fost confundata cu femeia de serviciu... de ce oare?
Sambata seara m-am dus in mall. In ala de pe Timisoara. Inghesuiala si fitze la greu. Cupluri tinere cu copii de tzatza dupa ei. N-am inteles...
Anyway, cica sa mancam ceva de la KFC. Unul sta la coada, eu ocup o masa, ca sa prindem loc. Si fiindca personalul de curatenie din mall nu stergea mesele de firimituri si alte resturi, m-am apucat eu sa sterg masa mea. Si vine o tanara, isi pune geanta si haina pe un scaun la masa mea. Ma uit la ea, ea se uita prin / pe langa mine. Si ii spun: Aici stau eu. Nu pricepea. Insist: E masa mea. Vai, scuzati-ma, am crezut ca ....
Ca ce? Ce ai crezut? Ca sunt femeia de la curatenie, care sterge masa ca sa poti sa mananci tu frumos si igienic mancarea proasta de la KFC.
Si ma intreb si eu, ca omu': oare chiar par femeie de serviciu? sau pur si simplu era aia o proasta?
In alta ordine de idei, am uitat de ziua de nastere a celui mai bun si vechi prieten al meu. Am uitat pur si simplu ce zi e, ce luna e. Am uitat. Si imi pare mai rau decat de orice. Nu m-am simtit mai prost nici cand am fost confundata cu femeia de serviciu.
Anyway, cica sa mancam ceva de la KFC. Unul sta la coada, eu ocup o masa, ca sa prindem loc. Si fiindca personalul de curatenie din mall nu stergea mesele de firimituri si alte resturi, m-am apucat eu sa sterg masa mea. Si vine o tanara, isi pune geanta si haina pe un scaun la masa mea. Ma uit la ea, ea se uita prin / pe langa mine. Si ii spun: Aici stau eu. Nu pricepea. Insist: E masa mea. Vai, scuzati-ma, am crezut ca ....
Ca ce? Ce ai crezut? Ca sunt femeia de la curatenie, care sterge masa ca sa poti sa mananci tu frumos si igienic mancarea proasta de la KFC.
Si ma intreb si eu, ca omu': oare chiar par femeie de serviciu? sau pur si simplu era aia o proasta?
In alta ordine de idei, am uitat de ziua de nastere a celui mai bun si vechi prieten al meu. Am uitat pur si simplu ce zi e, ce luna e. Am uitat. Si imi pare mai rau decat de orice. Nu m-am simtit mai prost nici cand am fost confundata cu femeia de serviciu.
vineri, 3 octombrie 2008
Cum m-am hotarat sa imi fac blog
Pana de curand mi se parea putin pueril si penibil sa ai blog. Si patetic. Adica simt ca am atatea lucruri de spus si tocmai nu am cui? Pustii frustrati si inhibati au blog. Si aia care se vor mari vedete si trebuie sa tina legatura cu fanii innebuniti de pasiune. .. Fostul meu logodnic are blog (am fost logoditi pe bune, si la fel de pe bune e un idiot).
Acum o saptamana insa am cunoscut pe cineva care are blog, si scrie lucruri bune, intr-un fel foarte bun. Si m-am gandit ca totusi poate nu e chiar atat de aberanta chestia cu blogul asta. E un fel de jurnal in varianta moderna. In loc sa scrii cu pixul pe hartie, scrii pe internet ... si dai la tot poporul sa citeasca si sa comenteze.
O fi si asta ceva, in era informatizarii si comunicarii si globalizarii. Ai macar senzatia ca faci ceva..
Acum o saptamana insa am cunoscut pe cineva care are blog, si scrie lucruri bune, intr-un fel foarte bun. Si m-am gandit ca totusi poate nu e chiar atat de aberanta chestia cu blogul asta. E un fel de jurnal in varianta moderna. In loc sa scrii cu pixul pe hartie, scrii pe internet ... si dai la tot poporul sa citeasca si sa comenteze.
O fi si asta ceva, in era informatizarii si comunicarii si globalizarii. Ai macar senzatia ca faci ceva..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)