Exercitii de personalitate I

Sau cum ceva care ti-a facut dimineata frumoasa devine ceva care iti strica ziua

Iar dimineata. Iar in metrou (de data asta direct la metrou). Inghesuiala dintotdeauna, feţe banale, plictisite.
Azi sunt in the mood for Stereophonics.
Si apoi apare tipul asta. Inalt, cu plete blonde in vânt. Trece pe lânga mine (fara sa se uite, evident; lumea se uita la mine in special cand port lanturi la brâu si bocanci in picioare; azi sunt in tenisi si in tricou alb). Isi cumpara un ziar (Ce plm poti citi in ziarele astea de doi bani? ca nu si-a cumparat Financiarul...)
Ne inghesuim in metrou la aceeasi usa, dar in colturi opuse. Ma uit la Politehnica sa vad daca nu a coborât. Nu.
Intru in vorba cu el la Eroilor.
La Eroilor ne revarsam toti pe peron. El urca scarile putin inaintea mea. Ma grabesc sa il prind din urma.
Neatza.
Se uita la mine de parca nu ar vorbi româneste (si totusi citea ziarul, tre' sa stie)
Spun si Scuze (mai târziu mi-a parut rau ca nu am spus Scuze, te-am confundat cu cineva care vorbeste) si ma intorc sa plec.
Oricum imi venea metroul.
Si oricum mi-a parut de când l-am vazut cam snob, sigur avea parul intins cu placa!
Una peste alta, m-am simtit cam naspa, ca dupa ce ca mi-a venit greu sa il abordez mi-a mai dat si cu tifla rau de tot. Dar m-am gandit ca na, uite, probabil asa se simt barbatii care vor sa intre in vorba cu o femeie, si femeia nici nu ii baga in seama! E util sa fii uneori si in pielea "partii adverse". Iti dezvolta personalitatea.
Plus ca e un exercitiu de vointa.